|
PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem). (Sursa: DEX '98 )
PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea. (Sursa: Sinonime )
puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică (Sursa: Ortografic )
A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare (Sursa: NODEX )
| purica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) purica | puricare | puricat | puricând | singular | plural | | purică | puricați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | puric | (să) puric | puricam | puricai | puricasem | | a II-a (tu) | purici | (să) purici | puricai | puricași | puricaseși | | a III-a (el, ea) | purică | (să) purice | purica | purică | puricase | | plural | I (noi) | puricăm | (să) puricăm | puricam | puricarăm | puricaserăm, puricasem* | | a II-a (voi) | puricați | (să) puricați | puricați | puricarăți | puricaserăți, puricaseți* | | a III-a (ei, ele) | purică | (să) purice | puricau | puricară | puricaseră | * Formă nerecomandată |