PURÍSM s. n. Tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme. (Sursa: DEX '98 )

PURÍSM n. lingv. Tendință de înlăturare din limbă a elementelor socotite străine. /<fr. purisme (Sursa: NODEX )

PURÍSM s.n. Tendință exagerată și formalistă de a înlătura din limbă toate elementele socotite străine. ◊ Purism estetic = tendință în arta modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală și în autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus]. (Sursa: DN )

PURÍSM s. n. tendință exagerată de a înlătura dintr-o limbă toate elementele socotite străine. (< fr. purisme) (Sursa: MDN )

purísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
purism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular purism purismul
plural
genitiv-dativ singular purism purismului
plural
vocativ singular
plural