|
rădăuțeán adj. m., s. m. (sil. -dă-u-), pl. rădăuțéni; f. sg. rădăuțeánă, pl. rădăuțéne (Sursa: Ortografic )
| rădăuțean substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | rădăuțean | rădăuțeanul | rădăuțeană | rădăuțeana | | plural | rădăuțeni | rădăuțenii | rădăuțene | rădăuțenele | | genitiv-dativ | singular | rădăuțean | rădăuțeanului | rădăuțene | rădăuțenei | | plural | rădăuțeni | rădăuțenilor | rădăuțene | rădăuțenelor | | vocativ | singular | rădăuțene, rădăuțeanule | rădăuțeano | | plural | rădăuțenilor | rădăuțenelor |
|