RĂMURÍCĂ s. (BOT.) crăculiță, crăcușoară, crăcuță, crenguță, rămurea, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.) (Sursa: Sinonime )

RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (La pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).Ramură + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

RĂMURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. n. și f. Diminutiv al lui ramură. (Sursa: DLRM )

RĂMUREÁ s. (BOT.) 1. v. rămurică. 2. (la pl.; Clavaria botrytis) (reg.) meloșel, opintici (pl.), tocmăgel, verzișoară, barba-caprei, burete-creț, creasta-co-coșului. 3. (la pl.; Ramaria botrytis) burete-de-co-nopidă. (Sursa: Sinonime )

rămureá /rămurícă s. f., g.-d. art. rămurélei; pl. rămuréle (Sursa: Ortografic )

RĂMURÉLE (‹ ramură) s. f. pl. Ciupercă comestibilă, înaltă de 7-15 cm, cu fructificații cărnoase, ramificate coraliform având aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare albă sau gălbuie, cu extremitățile ramurilor roz, roșii sau purpurii, crește în păduri de foioase sau conifere izolată sau formând grupuri numeroase în jurul arborilor. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
rămurea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rămurea, rămuri rămureaua, rămurica
plural rămurele rămurelele
genitiv-dativ singular rămurele rămurelei
plural rămurele rămurelelor
vocativ singular rămurea, rămurică, rămurico
plural rămurelelor

rămurică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rămuri rămurica
plural
genitiv-dativ singular rămurele rămurelei
plural
vocativ singular rămurică, rămurico
plural