|
RĂSCITÍ, răscitesc, vb. IV. Tranz. A citi același lucru de multe ori. – Răs- + citi. (Sursa: DEX '98 )
RĂSCITÍ vb. (reg.) a preciti. (A citi și a ~ un text.) (Sursa: Sinonime )
răscití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscitésc, imperf. 3 sg. răsciteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsciteáscă (Sursa: Ortografic )
A RĂSCITÍ ~ésc tranz. A citi de multe ori /răs- + a citi (Sursa: NODEX )
| răsciti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) răsciti | răscitire | răscitit | răscitind | singular | plural | | răscitește | răscitiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | răscitesc | (să) răscitesc | răsciteam | răscitii | răscitisem | | a II-a (tu) | răscitești | (să) răscitești | răsciteai | răscitiși | răscitiseși | | a III-a (el, ea) | răscitește | (să) răscitească | răscitea | răsciti | răscitise | | plural | I (noi) | răscitim | (să) răscitim | răsciteam | răscitirăm | răscitiserăm, răscitisem* | | a II-a (voi) | răscitiți | (să) răscitiți | răsciteați | răscitirăți | răscitiserăți, răscitiseți* | | a III-a (ei, ele) | răscitesc | (să) răscitească | răsciteau | răscitiră | răscitiseră | * Formă nerecomandată |