|
RĂSCRĂCĂNÁ vb. v. crăcăna. (Sursa: Sinonime )
răscrăcăná vb., ind. prez. 1 sg. răscrácăn, 3 sg. și pl. răscrácănă (Sursa: Ortografic )
A RĂSCRĂCĂNÁ răscrácăn tranz. depr. 1) A face să se răscracăne. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a rășchira. /răs- + a crăcăna (Sursa: NODEX )
A SE RĂSCRĂCĂNÁ mă răscrácăn intranz. (despre ființe) A ședea (sau a sta) cu picioarele larg desfăcute; a desface mult picioarele în lături; a se crăcăna. /răs- + a se crăcăna (Sursa: NODEX )
răscrăcărá/răscrăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 răscrácără/răscrácănă (Sursa: DOOM 2 )
| răscrăcăna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) răscrăcăna | răscrăcănare | răscrăcănat | răscrăcănând | singular | plural | | răscracănă | răscrăcănați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | răscracăn | (să) răscracăn | răscrăcănam | răscrăcănai | răscrăcănasem | | a II-a (tu) | răscracăni | (să) răscracăni | răscrăcănai | răscrăcănași | răscrăcănaseși | | a III-a (el, ea) | răscracănă | (să) răscracăne | răscrăcăna | răscrăcănă | răscrăcănase | | plural | I (noi) | răscrăcănăm | (să) răscrăcănăm | răscrăcănam | răscrăcănarăm | răscrăcănaserăm, răscrăcănasem* | | a II-a (voi) | răscrăcănați | (să) răscrăcănați | răscrăcănați | răscrăcănarăți | răscrăcănaserăți, răscrăcănaseți* | | a III-a (ei, ele) | răscracănă | (să) răscracăne | răscrăcănau | răscrăcănară | răscrăcănaseră | * Formă nerecomandată |