RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Răs- + zice. (Sursa: DEX '98 )
răszíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc; part. răszís (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
răszice   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răszice răszicere răszis răszicând singular plural
răszi, răszice răsziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răszic (să) răszic răsziceam răszisei răszisesem
a II-a (tu) răszici (să) răszici răsziceai răsziseși răsziseseși
a III-a (el, ea) răszice (să) răszică răszicea răszise răszisese
plural I (noi) răszicem (să) răszicem răsziceam răsziserăm răsziseserăm, răszisesem*
a II-a (voi) răsziceți (să) răsziceți răsziceați răsziserăți răsziseserăți, răsziseseți*
a III-a (ei, ele) răszic (să) răszică răsziceau răsziseră răsziseseră
* Formă nerecomandată