|
RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam. (Sursa: DEX '98 )
RĂZGÂIÁ vb. v. alinta. (Sursa: Sinonime )
răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie (Sursa: Ortografic )
A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja (Sursa: NODEX )
| răzgâia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) răzgâia | răzgâiere | răzgâiat | răzgâind | singular | plural | | răzgâie | răzgâiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | răzgâi | (să) răzgâi | răzgâiam | răzgâiai | răzgâiasem | | a II-a (tu) | răzgâi | (să) răzgâi | răzgâiai | răzgâiași | răzgâiaseși | | a III-a (el, ea) | răzgâie | (să) răzgâie | răzgâia | răzgâie | răzgâiase | | plural | I (noi) | răzgâiem | (să) răzgâiem | răzgâiam | răzgâiarăm | răzgâiaserăm, răzgâiasem* | | a II-a (voi) | răzgâiați | (să) răzgâiați | răzgâiați | răzgâiarăți | răzgâiaserăți, răzgâiaseți* | | a III-a (ei, ele) | răzgâie | (să) răzgâie | răzgâiau | răzgâiară | răzgâiaseră | * Formă nerecomandată |