RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre. (Sursa: DEX '98 )
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre) (Sursa: MDN )
rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză (Sursa: Ortografic )
RABÁTE vb. III. v. rabata. (Sursa: DEX '98 )
RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre]. (Sursa: DN )
rabata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) rabata | rabatare | rabatat | rabatând | singular | plural | rabatează | rabatați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | rabatez | (să) rabatez | rabatam | rabatai | rabatasem | a II-a (tu) | rabatezi | (să) rabatezi | rabatai | rabatași | rabataseși | a III-a (el, ea) | rabatează | (să) rabateze | rabata | rabată | rabatase | plural | I (noi) | rabatăm | (să) rabatăm | rabatam | rabatarăm | rabataserăm, rabatasem* | a II-a (voi) | rabatați | (să) rabatați | rabatați | rabatarăți | rabataserăți, rabataseți* | a III-a (ei, ele) | rabatează | (să) rabateze | rabatau | rabatară | rabataseră | * Formă nerecomandată rabate verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) rabate | rabatere | rabătut | rabătând | singular | plural | rabate | rabateți, rabăteți- | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | rabat | (să) rabat | rabăteam | rabătui | rabătusem | a II-a (tu) | rabați | (să) rabați | rabăteai | rabătuși | rabătuseși | a III-a (el, ea) | rabate | (să) rabată | rabătea | rabătu | rabătuse | plural | I (noi) | rabatem | (să) rabatem | rabăteam | rabăturăm | rabătuserăm, rabătusem* | a II-a (voi) | rabateți | (să) rabateți | rabăteați | rabăturăți | rabătuserăți, rabătuseți* | a III-a (ei, ele) | rabat | (să) rabată | rabăteau | rabătură | rabătuseră | * Formă nerecomandată
|