|
RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza. (Sursa: Sinonime )
RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi) (Sursa: DER )
rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. și pl. rablageáscă (Sursa: Ortografic )
RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi. (Sursa: DEX '98 )
A SE RABLAGÍ mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu (Sursa: NODEX )
| rablagi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) rablagi | rablagire | rablagit | rablagind | singular | plural | | rablagește | rablagiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | rablagesc | (să) rablagesc | rablageam | rablagii | rablagisem | | a II-a (tu) | rablagești | (să) rablagești | rablageai | rablagiși | rablagiseși | | a III-a (el, ea) | rablagește | (să) rablagească | rablagea | rablagi | rablagise | | plural | I (noi) | rablagim | (să) rablagim | rablageam | rablagirăm | rablagiserăm, rablagisem* | | a II-a (voi) | rablagiți | (să) rablagiți | rablageați | rablagirăți | rablagiserăți, rablagiseți* | | a III-a (ei, ele) | rablagesc | (să) rablagească | rablageau | rablagiră | rablagiseră | * Formă nerecomandată | răblăgi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) răblăgi | răblăgire | răblăgit | răblăgind | singular | plural | | răblăgește | răblăgiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | răblăgesc | (să) răblăgesc | răblăgeam | răblăgii | răblăgisem | | a II-a (tu) | răblăgești | (să) răblăgești | răblăgeai | răblăgiși | răblăgiseși | | a III-a (el, ea) | răblăgește | (să) răblăgească | răblăgea | răblăgi | răblăgise | | plural | I (noi) | răblăgim | (să) răblăgim | răblăgeam | răblăgirăm | răblăgiserăm, răblăgisem* | | a II-a (voi) | răblăgiți | (să) răblăgiți | răblăgeați | răblăgirăți | răblăgiserăți, răblăgiseți* | | a III-a (ei, ele) | răblăgesc | (să) răblăgească | răblăgeau | răblăgiră | răblăgiseră | * Formă nerecomandată |