RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur. (Sursa: DEX '98 )

RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur]. (Sursa: DN )

RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur) (Sursa: MDN )

rabotór s. m., pl. rabotóri (Sursa: Ortografic )

RABOTÓR ~i m. Muncitor care lucrează la raboteză. /<fr. raboteur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rabotor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rabotor rabotorul rabotoare rabotoarea
plural rabotori rabotorii rabotoare rabotoarele
genitiv-dativ singular rabotor rabotorului rabotoare rabotoarei
plural rabotori rabotorilor rabotoare rabotoarelor
vocativ singular
plural