RADIATÍV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. Însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă determinată. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif. (Sursa: DEX '98 )

RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. (Sursa: DN )

RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) (Sursa: MDN )

radiatív adj. m. (sil. -di-a-), pl. radiatívi; f. sg. radiatívă, pl. radiatíve (Sursa: Ortografic )

RADIÁTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de radia-ție; propriu radiației. [Sil. -di-a-] /<fr. radiatif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
radiativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular radiativ radiativul radiati radiativa
plural radiativi radiativii radiative radiativele
genitiv-dativ singular radiativ radiativului radiative radiativei
plural radiativi radiativilor radiative radiativelor
vocativ singular radiativule radiativo
plural radiativilor radiativelor