RADIOFICÁRE, radioficări, s. f. Instalare în orașe și în sate a posturilor de radioficație; generalizare a transmisiunii programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuție. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica. (Sursa: DEX '98 )

RADIOFICÁRE s.f. Acțiunea de a radiofica și rezultatul ei; instalare a unei rețele de posturi de radioficație în orașe sau la sate. [< radiofica, cf. rus. radiofikațiia]. (Sursa: DN )

RADIOFICÁRE s. f. acțiunea de a radiofica; instalare a unei rețele de posturi de radioficație în orașe, sate etc. (< radiofica) (Sursa: MDN )

radioficáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radioficării; pl. radioficări (Sursa: Ortografic )

RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radioficare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare și radioficat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

A RADIOFICÁ tranz. (localități, edificii, locuințe etc.) A înzestra cu instalații de difuzare a programelor de radio. [Sil. -di-o-] /v. radioficație (Sursa: NODEX )

RADIOFICÁRE ~ări f. Înzestrare a orașelor și satelor cu posturi de radioficație. /v. a radiofica (Sursa: NODEX )

RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra orașele și satele cu posturi de radioficație. [< radioficație]. (Sursa: DN )

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație) (Sursa: MDN )

radioficá vb. (sil. -di-o-) (numai la timpuri compuse sau simple trecute) (Sursa: Ortografic )