RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel. (Sursa: DEX '98 )

RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum]. (Sursa: DN )

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel) (Sursa: MDN )

!rastél (suport) s. n., pl. rastéle (Sursa: DOOM 2 )

rastél (rastéluri), s. n. – Suport, întăritură. – Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă der. direct din lat. rastĕllus (Philippide, Principii, 490, cf. Densusianu, Filologie, 448. (Sursa: DER )

rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri (Sursa: Ortografic )

RASTÉL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. și rastele] /<it. rastello, germ. Rastel (Sursa: NODEX )