RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel. (Sursa: DEX '98 )

RASTÉL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. și rastele] /<it. rastello, germ. Rastel (Sursa: NODEX )

RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum]. (Sursa: DN )

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel) (Sursa: MDN )

rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rastel (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rastel rastelul
plural rastele rastelele
genitiv-dativ singular rastel rastelului
plural rastele rastelelor
vocativ singular
plural