« Back
RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata. (Sursa: DEX '98 )
RATÁRE s.f. Acțiunea de a rata și rezultatul ei; nereușită. [< rata]. (Sursa: DN )
RATÁRE s. v. pierdere. (Sursa: Sinonime )
Ratare ≠ succes (Sursa: Antonime )
ratáre s. f., g.-d. art. ratării; pl. ratări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rata   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rata ratare ratat ratând singular plural
ratează ratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ratez (să) ratez ratam ratai ratasem
a II-a (tu) ratezi (să) ratezi ratai ratași rataseși
a III-a (el, ea) ratează (să) rateze rata rată ratase
plural I (noi) ratăm (să) ratăm ratam ratarăm rataserăm, ratasem*
a II-a (voi) ratați (să) ratați ratați ratarăți rataserăți, rataseți*
a III-a (ei, ele) ratează (să) rateze ratau ratară rataseră
* Formă nerecomandată

ratare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ratare ratarea
plural ratări ratările
genitiv-dativ singular ratări ratării
plural ratări ratărilor
vocativ singular ratare, ratareo
plural ratărilor