reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind) (Sursa: DOOM 2 )
REÎNVIÁ vb. 1. v. resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. v. reactualiza. (Sursa: Sinonime )
reînviá vb. învia (Sursa: Ortografic )
reînvia (1 -viez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) reînvia | reînviere | reînviat | reînviind | singular | plural | reînviază | reînviați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | reînviez | (să) reînviez | reînviam | reînviai | reînviasem | a II-a (tu) | reînviezi | (să) reînviezi | reînviai | reînviași | reînviaseși | a III-a (el, ea) | reînviază | (să) reînvieze | reînvia | reînvie | reînviase | plural | I (noi) | reînviem | (să) reînviem | reînviam | reînviarăm | reînviaserăm, reînviasem* | a II-a (voi) | reînviați | (să) reînviați | reînviați | reînviarăți | reînviaserăți, reînviaseți* | a III-a (ei, ele) | reînviază | (să) reînvieze | reînviau | reînviară | reînviaseră | * Formă nerecomandată
|