|
REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re1- + așeza. (Sursa: DEX '98 )
A REAȘEZÁ reașéz tranz. 1) A așeza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + așeza (Sursa: NODEX )
REAȘEZÁ vb. a repune. (A ~ la locul inițial.) (Sursa: Sinonime )
reașezá vb. (sil. re-a-) așeza (Sursa: Ortografic )
| reașeza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reașeza | reașezare | reașezat | reașezând | singular | plural | | reașază | reașezați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reașez | (să) reașez | reașezam | reașezai | reașezasem | | a II-a (tu) | reașezi | (să) reașezi | reașezai | reașezași | reașezaseși | | a III-a (el, ea) | reașază | (să) reașeze | reașeza | reașeză | reașezase | | plural | I (noi) | reașezăm | (să) reașezăm | reașezam | reașezarăm | reașezaserăm, reașezasem* | | a II-a (voi) | reașezați | (să) reașezați | reașezați | reașezarăți | reașezaserăți, reașezaseți* | | a III-a (ei, ele) | reașază | (să) reașeze | reașezau | reașezară | reașezaseră | * Formă nerecomandată |