REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re1- + acorda. (Sursa: DEX '98 )
reacordá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 reacórd /reacordéz (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
reacorda (1 -cordez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reacorda reacordare reacordat reacordând singular plural
reacordează reacordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reacordez (să) reacordez reacordam reacordai reacordasem
a II-a (tu) reacordezi (să) reacordezi reacordai reacordași reacordaseși
a III-a (el, ea) reacordează (să) reacordeze reacorda reacordă reacordase
plural I (noi) reacordăm (să) reacordăm reacordam reacordarăm reacordaserăm, reacordasem*
a II-a (voi) reacordați (să) reacordați reacordați reacordarăți reacordaserăți, reacordaseți*
a III-a (ei, ele) reacordează (să) reacordeze reacordau reacordară reacordaseră
* Formă nerecomandată