RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

RECIPIÉNT ~e n. Vas care servește la păstrarea sau la transportarea diferitelor substanțe sau fluide. [Sil. -pi-ent] /<fr. récipient, lat. recipiens, ~tis (Sursa: NODEX )

RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește]. (Sursa: DN )

RECIPIÉNT s. n. 1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. (< fr. récipient, lat. recipiens) (Sursa: MDN )

RECIPIÉNT s. v. vas. (Sursa: Sinonime )

recipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. recipiénte (Sursa: Ortografic )