RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif. (Sursa: DEX '98 )

RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. (Sursa: DN )

RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) (Sursa: MDN )

RECITATÍV s. (MUZ.) melopee. (Sursa: Sinonime )

recitatív s. n., pl. recitatíve (Sursa: Ortografic )

RECITATÍV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamație, care comentează acțiunea dintr-o operă și face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germ. Rezitativ (Sursa: NODEX )