RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif. (Sursa: DEX '98 )
RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif]. (Sursa: DN )
RECOGNITÍV, -Ă adj. (despre acte) prin care se recunoaște o obligație. (< fr. récognitif) (Sursa: MDN )
recognitív adj. m. cognitiv (Sursa: Ortografic )
RECOGNITÍV ~ă (~i, ~e) jur. (despre acte) Prin care se recunoaște un angajament. /<fr. récognitif (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
recognitiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recognitiv recognitivul recognitivă recognitiva
plural recognitivi recognitivii recognitive recognitivele
genitiv-dativ singular recognitiv recognitivului recognitive recognitivei
plural recognitivi recognitivilor recognitive recognitivelor
vocativ singular recognitivule recognitivo
plural recognitivilor recognitivelor