RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto. (Sursa: DEX '98 )

RÉCTO n. invar. (în opoziție cu verso) Prima față a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto (Sursa: NODEX )

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum]. (Sursa: DN )

RÉCTO s.n. (op. verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto]. (Sursa: DN )

RECTO1- elem. rect2(o)-. () (Sursa: MDN )

RÉCTO2 s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto) (Sursa: MDN )

RÉCTO s. v. față. (Sursa: Sinonime )

Recto ≠ contrapagină, verso (Sursa: Antonime )

récto s. n. (Sursa: Ortografic )