refugí (= refugia) vb. (ind. prez. 1 refug) (Sursa: DMLR )
refugi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) refugi | refugire | refugit | refugind, refugând | singular | plural | refugi | refugiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | refug | (să) refug | refugeam | refugii | refugisem | a II-a (tu) | refugi | (să) refugi | refugeai | refugiși | refugiseși | a III-a (el, ea) | refuge | (să) refugă | refugea | refugi | refugise | plural | I (noi) | refugim | (să) refugim | refugeam | refugirăm | refugiserăm, refugisem* | a II-a (voi) | refugiți | (să) refugiți | refugeați | refugirăți | refugiserăți, refugiseți* | a III-a (ei, ele) | refug | (să) refugă | refugeau | refugiră | refugiseră | * Formă nerecomandată
|