|  
				
				
 refugí (= refugia) vb. (ind. prez. 1 refug) (Sursa: DMLR )   
  |  refugi   verb  |  infinitiv |  infinitiv lung |  participiu |  gerunziu |  imperativ pers. a II-a |     |  (a) refugi  |   refugire  |   refugit  |   refugind, refugând  |  singular |  plural |     |  refugi  |   refugiți  |      |     | numărul |  persoana |  prezent |  conjunctiv prezent |  imperfect |  perfect simplu |  mai mult ca perfect |     | singular |  I (eu) |   refug  |   (să) refug  |   refugeam  |   refugii  |   refugisem  |     | a II-a (tu) |   refugi  |   (să) refugi  |   refugeai  |   refugiși  |   refugiseși  |     | a III-a (el, ea) |   refuge  |   (să) refugă  |   refugea  |   refugi  |   refugise  |     | plural |  I (noi) |   refugim  |   (să) refugim  |   refugeam  |   refugirăm  |   refugiserăm, refugisem*  |     | a II-a (voi) |   refugiți  |   (să) refugiți  |   refugeați  |   refugirăți  |   refugiserăți, refugiseți*  |     | a III-a (ei, ele) |   refug  |   (să) refugă  |   refugeau  |   refugiră  |   refugiseră  |      * Formă nerecomandată  			
			 |