REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier. (Sursa: DEX '98 )

A SE REFUGIÁ mă ~éz intranz. și fig. A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-și garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o neplăcere. ~ în străi-nătate. /<fr. réfugier (Sursa: NODEX )

REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier]. (Sursa: DN )

REFUGIÍ vb. IV. v. refugia. (Sursa: DN )

REFUGIÁ vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot. (< fr. réfugier) (Sursa: MDN )

REFUGIÁ vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munți din pricina năvăli-torilor.) (Sursa: Sinonime )

refugiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. refugiéz, 3 sg. și pl. refugiáză, 1 pl. refugiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. refugiéze; ger. refugiínd (sil. -gi-ind) (Sursa: Ortografic )