REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler. (Sursa: DEX '98 )

REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe care contrazic conștiința morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecționării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler]. (Sursa: DN )

REFULÁ vb. I. tr. 1. a înăbuși, a respinge din domeniul conștientului în subconștient dorințe, idei, reprezentări etc. care contrazic conștiința morală a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spațiu închis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma și dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ieși dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce. (< fr. refouler) (Sursa: MDN )

refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. și pl. refuleáză (Sursa: Ortografic )

A REFULÁ ~éz tranz. 1) (dorințe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind în contradicție cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A împinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (într-o conductă sau într-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
refula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) refula refulare refulat refulând singular plural
refulea refulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) refulez (să) refulez refulam refulai refulasem
a II-a (tu) refulezi (să) refulezi refulai refulași refulaseși
a III-a (el, ea) refulea (să) refuleze refula refulă refulase
plural I (noi) refulăm (să) refulăm refulam refularăm refulaserăm, refulasem*
a II-a (voi) refulați (să) refulați refulați refularăți refulaserăți, refulaseți*
a III-a (ei, ele) refulea (să) refuleze refulau refula refulaseră
* Formă nerecomandată