REGALÍSM s. n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal2 + suf. -ism (după fr. royalisme). (Sursa: DEX '98 )

REGALÍSM n. rar 1) Concepție politică care susține regalitatea drept formă de guver-nare. 2) Afecțiune față de rege sau față de monarhie. 3) Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; regalitate; monarhie. /regal + suf. ~ism (Sursa: NODEX )

REGALÍSM s.n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. [După fr. royalisme]. (Sursa: DN )

REGALÍSM s. n. concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. (după fr. royalisme) (Sursa: MDN )

REGALÍSM s. v. monarhism. (Sursa: Sinonime )

regalísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
regalism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regalism regalismul
plural
genitiv-dativ singular regalism regalismului
plural
vocativ singular
plural