« Back
REGENTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr. régenter]. (Sursa: DN )
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent). (Sursa: DLRM )
regentá vb., ind. prez. 1 sg. regentéz; 3 sg. și pl. regenteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
regent   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regent regentul regentă regenta
plural regenți regenții regente regentele
genitiv-dativ singular regent regentului regente regentei
plural regenți regenților regente regentelor
vocativ singular — —
plural — —

regenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) regenta regentare regentat regentând singular plural
regentează regentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) regentez (să) regentez regentam regentai regentasem
a II-a (tu) regentezi (să) regentezi regentai regentași regentaseși
a III-a (el, ea) regentează (să) regenteze regenta regentă regentase
plural I (noi) regentăm (să) regentăm regentam regentarăm regentaserăm, regentasem*
a II-a (voi) regentați (să) regentați regentați regentarăți regentaserăți, regentaseți*
a III-a (ei, ele) regentează (să) regenteze regentau regentară regentaseră
* Formă nerecomandată

regentă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regentă regenta
plural regente regentele
genitiv-dativ singular regente regentei
plural regente regentelor
vocativ singular regentă, regento
plural regentelor

regență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regență regența
plural regențe regențele
genitiv-dativ singular regențe regenței
plural regențe regențelor
vocativ singular regență, regențo
plural regențelor