REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent. (Sursa: DEX '98 )
REGÉNTĂ adj., s. (GRAM.) supraordonată. (Propo-ziție ~.) (Sursa: Sinonime )
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. régens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
REGÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care ține de regență; propriu re-genței. 2): (Propoziție) ~tă propoziție de care depind una sau mai multe propoziții subordonate. /<fr. régent, lat. regens, ~entis (Sursa: NODEX )
REGÉNT2 ~ți m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regențe). /<fr. régent, lat. regens, ~entis (Sursa: NODEX )
REGÉNT, -Ă adj. Care deține o regență; referitor la regență. ◊ Propoziție regentă (și s.f.) = propoziție (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată. [Cf. fr. régent]. (Sursa: DN )
REGÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorității sau al absenței regelui. [Cf. fr. régent, it. reggente]. (Sursa: DN )
REGENTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr. régenter]. (Sursa: DN )
REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adj. (despre propoziții; și s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. ◊ (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent) (Sursa: MDN )
REGÉNT2, - s. m. regénță (Sursa: MDN )
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent). (Sursa: DLRM )
REGÉNT s. (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc. (Sursa: Sinonime )
regént s. m., adj. m., pl. regénți; f. sg. regéntă, pl. regénte (Sursa: Ortografic )
regentá vb., ind. prez. 1 sg. regentéz; 3 sg. și pl. regenteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
regent   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regent regentul regentă regenta
plural regenți regenții regente regentele
genitiv-dativ singular regent regentului regente regentei
plural regenți regenților regente regentelor
vocativ singular — —
plural — —

regenta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) regenta regentare regentat regentând singular plural
regentează regentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) regentez (să) regentez regentam regentai regentasem
a II-a (tu) regentezi (să) regentezi regentai regentași regentaseși
a III-a (el, ea) regentează (să) regenteze regenta regentă regentase
plural I (noi) regentăm (să) regentăm regentam regentarăm regentaserăm, regentasem*
a II-a (voi) regentați (să) regentați regentați regentarăți regentaserăți, regentaseți*
a III-a (ei, ele) regentează (să) regenteze regentau regentară regentaseră
* Formă nerecomandată

regentă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regentă regenta
plural regente regentele
genitiv-dativ singular regente regentei
plural regente regentelor
vocativ singular regentă, regento
plural regentelor