|
REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent. (Sursa: DEX '98 )
REGÉNTĂ adj., s. (GRAM.) supraordonată. (Propo-ziție ~.) (Sursa: Sinonime )
| regent substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | regent | regentul | regentă | regenta | | plural | regenți | regenții | regente | regentele | | genitiv-dativ | singular | regent | regentului | regente | regentei | | plural | regenți | regenților | regente | regentelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | regenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) regenta | regentare | regentat | regentând | singular | plural | | regentează | regentați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | regentez | (să) regentez | regentam | regentai | regentasem | | a II-a (tu) | regentezi | (să) regentezi | regentai | regentași | regentaseși | | a III-a (el, ea) | regentează | (să) regenteze | regenta | regentă | regentase | | plural | I (noi) | regentăm | (să) regentăm | regentam | regentarăm | regentaserăm, regentasem* | | a II-a (voi) | regentați | (să) regentați | regentați | regentarăți | regentaserăți, regentaseți* | | a III-a (ei, ele) | regentează | (să) regenteze | regentau | regentară | regentaseră | * Formă nerecomandată | regentă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | regentă | regenta | | plural | regente | regentele | | genitiv-dativ | singular | regente | regentei | | plural | regente | regentelor | | vocativ | singular | regentă, regento | | plural | regentelor | |