|
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer. (Sursa: DEX '98 )
REINSTAURÁ vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr. réinstaurer]. (Sursa: DN )
REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer) (Sursa: MDN )
REINSTAURÁ vb. v. restaura. (Sursa: Sinonime )
reinstaurá vb. (sil. re-in-), ind. prez. 1 sg. reinstauréz, 3 sg. și pl. reinstaureáză (Sursa: Ortografic )
| reinstaura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) reinstaura | reinstaurare | reinstaurat | reinstaurând | singular | plural | | reinstaurează | reinstaurați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | reinstaurez | (să) reinstaurez | reinstauram | reinstaurai | reinstaurasem | | a II-a (tu) | reinstaurezi | (să) reinstaurezi | reinstaurai | reinstaurași | reinstauraseși | | a III-a (el, ea) | reinstaurează | (să) reinstaureze | reinstaura | reinstaură | reinstaurase | | plural | I (noi) | reinstaurăm | (să) reinstaurăm | reinstauram | reinstaurarăm | reinstauraserăm, reinstaurasem* | | a II-a (voi) | reinstaurați | (să) reinstaurați | reinstaurați | reinstaurarăți | reinstauraserăți, reinstauraseți* | | a III-a (ei, ele) | reinstaurează | (să) reinstaureze | reinstaurau | reinstaurară | reinstauraseră | * Formă nerecomandată |