REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura. (Sursa: DEX '98 )
REINSTAURÁRE s.f. Acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei. [< reinstaura]. (Sursa: DN )
REINSTAURÁRE s. v. restaurare. (Sursa: Sinonime )
reinstauráre s. f. (sil. re-in-), pl. reinstaurări (Sursa: Ortografic )
reinstaura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) reinstaura | reinstaurare | reinstaurat | reinstaurând | singular | plural | reinstaurează | reinstaurați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | reinstaurez | (să) reinstaurez | reinstauram | reinstaurai | reinstaurasem | a II-a (tu) | reinstaurezi | (să) reinstaurezi | reinstaurai | reinstaurași | reinstauraseși | a III-a (el, ea) | reinstaurează | (să) reinstaureze | reinstaura | reinstaură | reinstaurase | plural | I (noi) | reinstaurăm | (să) reinstaurăm | reinstauram | reinstaurarăm | reinstauraserăm, reinstaurasem* | a II-a (voi) | reinstaurați | (să) reinstaurați | reinstaurați | reinstaurarăți | reinstauraserăți, reinstauraseți* | a III-a (ei, ele) | reinstaurează | (să) reinstaureze | reinstaurau | reinstaurară | reinstauraseră | * Formă nerecomandată reinstaurare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | reinstaurare | reinstaurarea | plural | reinstaurări | reinstaurările | genitiv-dativ | singular | reinstaurări | reinstaurării | plural | reinstaurări | reinstaurărilor | vocativ | singular | reinstaurare, reinstaurareo | plural | reinstaurărilor |
|