|
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui, a plăti. – Din fr. rémunerér, lat. remunerare. (Sursa: DEX '98 )
A REMUNERÁ ~éz tranz. (persoane sau activități ale lor) A plăti în bani sau în natură; a retribui. ~ o colaborare. /<fr. rémunérer, lat. remunerare (Sursa: NODEX )
REMUNERÁ vb. I. tr. A retribui un serviciu, o muncă prestată etc. ♦ A plăti, a răsplăti. [Cf. fr. rémunérer, lat. remunerare]. (Sursa: DN )
REMUNERÁ vb. tr. a retribui, a plăti. (< fr. rémunérer, lat. remunerare) (Sursa: MDN )
REMUNERÁ vb. v. retribui. (Sursa: Sinonime )
remunerá vb., ind. prez. 1 sg. remuneréz, 3 sg. și pl. remunereáză (Sursa: Ortografic )
| remunera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) remunera | remunerare | remunerat | remunerând | singular | plural | | remunerează | remunerați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | remunerez | (să) remunerez | remuneram | remunerai | remunerasem | | a II-a (tu) | remunerezi | (să) remunerezi | remunerai | remunerași | remuneraseși | | a III-a (el, ea) | remunerează | (să) remunereze | remunera | remuneră | remunerase | | plural | I (noi) | remunerăm | (să) remunerăm | remuneram | remunerarăm | remuneraserăm, remunerasem* | | a II-a (voi) | remunerați | (să) remunerați | remunerați | remunerarăți | remuneraserăți, remuneraseți* | | a III-a (ei, ele) | remunerează | (să) remunereze | remunerau | remunerară | remuneraseră | * Formă nerecomandată | remunerat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | remunerat | remuneratul | remunerată | remunerata | | plural | remunerați | remunerații | remunerate | remuneratele | | genitiv-dativ | singular | remunerat | remuneratului | remunerate | remuneratei | | plural | remunerați | remuneraților | remunerate | remuneratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |