resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
reseta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reseta resetare resetat resetând singular plural
resetează resetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) resetez (să) resetez resetam resetai resetasem
a II-a (tu) resetezi (să) resetezi resetai resetași resetaseși
a III-a (el, ea) resetează (să) reseteze reseta resetă resetase
plural I (noi) resetăm (să) resetăm resetam resetarăm resetaserăm, resetasem*
a II-a (voi) resetați (să) resetați resetați resetarăți resetaserăți, resetaseți*
a III-a (ei, ele) resetează (să) reseteze resetau resetară resetaseră
* Formă nerecomandată

resetare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular resetare resetarea
plural resetări resetările
genitiv-dativ singular resetări resetării
plural resetări resetărilor
vocativ singular resetare, resetareo
plural resetărilor