RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant. (Sursa: DEX '98 )

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant]. (Sursa: DN )

RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant) (Sursa: MDN )

RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.) (Sursa: Sinonime )

restánt adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte (Sursa: Ortografic )

RESTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant (Sursa: NODEX )