RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore. (Sursa: DEX '98 )

RESTITUTÓR s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur]. (Sursa: DN )

RESTITUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care restituie un lucru. II. s. n. aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. (< fr. restituteur, it. restitutore) (Sursa: MDN )

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri (Sursa: DOOM 2 )

restitutór s. m. (sil. mf. -sti-), pl. restitutóri (Sursa: Ortografic )

restitutoáre (rar) s. f., g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre (Sursa: DOOM 2 )

restitutoáre s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre (Sursa: Ortografic )