|
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita. (Sursa: DEX '98 )
RESUSCITÁRE s.f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere; reanimare. [< resuscita]. (Sursa: DN )
RESUSCITÁRE s. (MED.) reînviere. (Sursa: Sinonime )
resuscitáre s. f. suscitare (Sursa: Ortografic )
RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter. (Sursa: DEX '98 )
A RESUSCITÁ ~éz tranz. 1) med. (inima sau respirația oprită) A pune din nou în funcție; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viață; a reînvia. /<fr. ressusciter (Sursa: NODEX )
RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare]. (Sursa: DN )
RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare) (Sursa: MDN )
RESUSCITÁ vb. (MED.) a reînvia. (Sursa: Sinonime )
resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. și pl. resusciteáză (Sursa: Ortografic )
| resuscita (1 -cit) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) resuscita | resuscitare | resuscitat | resuscitând | singular | plural | | resuscită | resuscitați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | resuscit | (să) resuscit | resuscitam | resuscitai | resuscitasem | | a II-a (tu) | resusciți | (să) resusciți | resuscitai | resuscitași | resuscitaseși | | a III-a (el, ea) | resuscită | (să) resuscite | resuscita | resuscită | resuscitase | | plural | I (noi) | resuscităm | (să) resuscităm | resuscitam | resuscitarăm | resuscitaserăm, resuscitasem* | | a II-a (voi) | resuscitați | (să) resuscitați | resuscitați | resuscitarăți | resuscitaserăți, resuscitaseți* | | a III-a (ei, ele) | resuscită | (să) resuscite | resuscitau | resuscitară | resuscitaseră | * Formă nerecomandată | resuscita (1 -citez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) resuscita | resuscitare | resuscitat | resuscitând | singular | plural | | resuscitează | resuscitați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | resuscitez | (să) resuscitez | resuscitam | resuscitai | resuscitasem | | a II-a (tu) | resuscitezi | (să) resuscitezi | resuscitai | resuscitași | resuscitaseși | | a III-a (el, ea) | resuscitează | (să) resusciteze | resuscita | resuscită | resuscitase | | plural | I (noi) | resuscităm | (să) resuscităm | resuscitam | resuscitarăm | resuscitaserăm, resuscitasem* | | a II-a (voi) | resuscitați | (să) resuscitați | resuscitați | resuscitarăți | resuscitaserăți, resuscitaseți* | | a III-a (ei, ele) | resuscitează | (să) resusciteze | resuscitau | resuscitară | resuscitaseră | * Formă nerecomandată | resuscitare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | resuscitare | resuscitarea | | plural | resuscitări | resuscitările | | genitiv-dativ | singular | resuscitări | resuscitării | | plural | resuscitări | resuscitărilor | | vocativ | singular | resuscitare, resuscitareo | | plural | resuscitărilor | |