RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric. (Sursa: DEX '98 )

RETORÍSM n. 1) Caracter retoric. 2) Abuz de elemente retorice; elocvență afectată; exces de cuvinte bombastice. /Din retoric (Sursa: NODEX )

RETORÍSM s.n. (Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism]. (Sursa: DN )

RETORÍSM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism) (Sursa: MDN )

RETORÍSM s. v. afectare. (Sursa: Sinonime )

retorísm s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
retorism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retorism retorismul
plural
genitiv-dativ singular retorism retorismului
plural
vocativ singular
plural