RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului. 2. (Sport) Denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care, după ce s-au întrecut o dată fiecare, se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat căldura. – Din fr. retour. (Sursa: DEX '98 )

RETÚR ~uri n. 1) Revenire la locul de plecare; drum întors. ◊ Tur-retur (sau tur și retur) dus și întors. 2) sport Întâlnire revanșă a două echipe. 3) tehn. Conductă de întoar-cere a agentului termic sau frigorifer într-un sistem de încălzire sau de răcire. /<fr. retour (Sursa: NODEX )

RETÚR s.n. 1. Întoarcere, revenire (la locul de plecare). ♦ Indicație scrisă pe un plic, pe un colet etc. în care se specifică că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceeași participanți. [< fr. retour]. (Sursa: DN )

RETÚR s. n. 1. întoarcere, revenire la locul de plecare. ◊ indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului. 2. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți. (< fr. retour) (Sursa: MDN )

RETÚR s. v. întors. (Tur și ~.) (Sursa: Sinonime )

retúr s. n., pl. retúruri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
retur   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retur returul
plural retururi retururile
genitiv-dativ singular retur returului
plural retururi retururilor
vocativ singular
plural