REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer. (Sursa: DEX '98 )
REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată]. (Sursa: DN )
REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ◊ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer) (Sursa: MDN )
REVENDICÁ vb. v. cere. (Sursa: Sinonime )
revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic, 3 sg. și pl. revéndică (Sursa: Ortografic )
A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparține cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
revendica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) revendica revendicare revendicat revendicând singular plural
revendică revendicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) revendic (să) revendic revendicam revendicai revendicasem
a II-a (tu) revendici (să) revendici revendicai revendicași revendicaseși
a III-a (el, ea) revendică (să) revendice revendica revendică revendicase
plural I (noi) revendicăm (să) revendicăm revendicam revendicarăm revendicaserăm, revendicasem*
a II-a (voi) revendicați (să) revendicați revendicați revendicarăți revendicaserăți, revendicaseți*
a III-a (ei, ele) revendică (să) revendice revendicau revendicară revendicaseră
* Formă nerecomandată