REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer. (Sursa: DEX '98 )
A REVIGORÁ ~éz tranz. A trezi din amorțeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer (Sursa: NODEX )
REVIGORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer]. (Sursa: DN )
REVIGORÁ vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer) (Sursa: MDN )
REVIGORÁ vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puțin după răul avut.) (Sursa: Sinonime )
revigorá vb., ind. prez. 1 sg. revigoréz, 3 sg. și pl. revigoreáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
revigora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) revigora revigorare revigorat revigorând singular plural
revigorează revigorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) revigorez (să) revigorez revigoram revigorai revigorasem
a II-a (tu) revigorezi (să) revigorezi revigorai revigorași revigoraseși
a III-a (el, ea) revigorează (să) revigoreze revigora revigoră revigorase
plural I (noi) revigorăm (să) revigorăm revigoram revigorarăm revigoraserăm, revigorasem*
a II-a (voi) revigorați (să) revigorați revigorați revigorarăți revigoraserăți, revigoraseți*
a III-a (ei, ele) revigorează (să) revigoreze revigorau revigorară revigoraseră
* Formă nerecomandată