REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier. (Sursa: DEX '98 )
A REZILIÁ ~éz tranz. rar (contracte, convenții etc.) A face să-și piardă valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. résilier (Sursa: NODEX )
REZILIÁ vb. I. tr. A desface un contract, o convenție. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. résilier]. (Sursa: DN )
REZILIÁ vb. tr. a desface, a anula un contract, o convenție. (< fr. résilier) (Sursa: MDN )
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.) (Sursa: Sinonime )
reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. reziliéz, 3 sg. și pl. reziliáză, 1 pl. reziliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rezilia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rezilia reziliere reziliat reziliind singular plural
reziliază reziliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reziliez (să) reziliez reziliam reziliai reziliasem
a II-a (tu) reziliezi (să) reziliezi reziliai reziliași reziliaseși
a III-a (el, ea) reziliază (să) rezilieze rezilia rezilie reziliase
plural I (noi) reziliem (să) reziliem reziliam reziliarăm reziliaserăm, reziliasem*
a II-a (voi) reziliați (să) reziliați reziliați reziliarăți reziliaserăți, reziliaseți*
a III-a (ei, ele) reziliază (să) rezilieze reziliau reziliară reziliaseră
* Formă nerecomandată