REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv) (Sursa: MDN )
rezistív adj. m., pl. rezistívi; f. sg. rezistívă, pl. rezistíve (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
rezistiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezistiv rezistivul rezistivă rezistiva
plural rezistivi rezistivii rezistive rezistivele
genitiv-dativ singular rezistiv rezistivului rezistive rezistivei
plural rezistivi rezistivilor rezistive rezistivelor
vocativ singular rezistivule rezistivo
plural rezistivilor rezistivelor