RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer. (Sursa: DEX '98 )

RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare]. (Sursa: DN )

RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale. ◊ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer) (Sursa: MDN )

RIMÁ vb. v. versifica. (Sursa: Sinonime )

rimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. și pl. rimeáză (Sursa: Ortografic )

RÍMĂ, rime, s. f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din fr. rime. (Sursa: DEX '98 )

A RIMÁ ~éz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeași rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer (Sursa: NODEX )

RÍMĂ ~e f. 1) Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri. 2) Cuvânt care în vers rimează cu alt cuvânt. /<fr. rime (Sursa: NODEX )

RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima]. (Sursa: DN )

RÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime) (Sursa: MDN )

RÍMĂ s. v. vers. (Sursa: Sinonime )

rímă s. f., g.-d. art. rímei; pl. ríme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rima   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rima rimare rimat rimând singular plural
rimea rimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rimez (să) rimez rimam rimai rimasem
a II-a (tu) rimezi (să) rimezi rimai rimași rimaseși
a III-a (el, ea) rimea (să) rimeze rima rimă rimase
plural I (noi) rimăm (să) rimăm rimam rimarăm rimaserăm, rimasem*
a II-a (voi) rimați (să) rimați rimați rimarăți rimaserăți, rimaseți*
a III-a (ei, ele) rimea (să) rimeze rimau rima rimaseră
* Formă nerecomandată

rimă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ri rima
plural rime rimele
genitiv-dativ singular rime rimei
plural rime rimelor
vocativ singular rimă, rimo
plural rimelor