RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer. (Sursa: DEX '98 )

RISCÁ vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare]. (Sursa: DN )

RISCÁ vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer) (Sursa: MDN )

RISCÁ vb. 1. a-și expune, a-și primejdui. (Și-a ~ viața.) 2. v. hazarda. (Sursa: Sinonime )

RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni. (Sursa: Sinonime )

riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. și pl. ríscă, 2 sg. riști; conj. prez. 3 sg. și pl. ríște; imper. 2 sg. ríscă! (Sursa: Ortografic )

RÍȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska. (Sursa: DEX '98 )

A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-și asuma riscul. 2. intranz. (despre ființe) A se expune unui risc. /<fr. risquer (Sursa: NODEX )

A SE RISCÁ mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer (Sursa: NODEX )

RÍȘCĂ f. Joc de noroc, în care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. /cf. rus. reška (Sursa: NODEX )

RÍȘCĂ s. (turcism înv.) iasâc. (A juca ~.) (Sursa: Sinonime )

ríșcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizică › rijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic. (Sursa: DER )

ríșcă s. f. (Sursa: Ortografic )

aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară). (Sursa: Scriban )