RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

RISÍPĂ ~e f. Cheltuire nechibzuită a unor bunuri materiale sau bănești; irosire. ◊ A face ~ a folosi în mod nechibzuit un bun. În ~ care se ruinează; b) împrăștiat. /v. a risipi (Sursa: NODEX )

RISÍPĂ s. 1. (înv.) istravă, (fig.) jaf. (~ la mâncare.) 2. v. irosire. (Sursa: Sinonime )

RISÍPĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, cădere, dărăpănare, dărăpănătură, dărâmare, dărâmat, dărâmătură, devastare, dispersare, dispersie, distrugere, îmbelșugare, împrăștiere, îndestulare, înfrângere, învingere, năruire, năruit, năruitură, nimicire, paragină, pârjolire, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, prisos, pustiire, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, ruină, surpare, surpat, surpătură. (Sursa: Sinonime )

risípă s. f., g.-d. art. risípei; pl. risípe (Sursa: Ortografic )