RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer. (Sursa: DEX '98 )
RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer]. (Sursa: DN )
RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer) (Sursa: MDN )
RITMÁ vb. v. cadența. (Sursa: Sinonime )
ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. și pl. ritmeáză (Sursa: Ortografic )
A RITMÁ ~éz tranz. 1) (melodii, versuri, mișcări etc.) A face să capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat și pronunțat; a cadența. ~ mersul. /<fr. rythmer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ritma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ritma ritmare ritmat ritmând singular plural
ritmează ritmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ritmez (să) ritmez ritmam ritmai ritmasem
a II-a (tu) ritmezi (să) ritmezi ritmai ritmași ritmaseși
a III-a (el, ea) ritmează (să) ritmeze ritma ritmă ritmase
plural I (noi) ritmăm (să) ritmăm ritmam ritmarăm ritmaserăm, ritmasem*
a II-a (voi) ritmați (să) ritmați ritmați ritmarăți ritmaserăți, ritmaseți*
a III-a (ei, ele) ritmează (să) ritmeze ritmau ritmară ritmaseră
* Formă nerecomandată