ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață. (Sursa: DEX '98 )

ROȘEÁȚĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.) (Sursa: Sinonime )

ROȘEÁȚĂ s. v. erizipel, gingivită, pelagră, rugină. (Sursa: Sinonime )

roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții (Sursa: Ortografic )

ROȘEÁȚĂ/ f. 1) Culoare roșie. 2) Îmbu-jorare, împurpurare la față. ~a din obraji. 3) v. ROȘEALĂ. [G.-D. roșeții] /roșu + suf. ~eață (Sursa: NODEX )