ROBINÉT, robinete, s. n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet. (Sursa: DEX '98 )

ROBINÉT ~e n. Dispozitiv montat la o conductă care întrerupe, restabilește sau reglează circulația unui fluid. /<fr. robinet (Sursa: NODEX )

ROBINÉT s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet]. (Sursa: DN )

ROBINÉT s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet) (Sursa: MDN )

ROBINÉT s. (pop.) țuțuroi. (~ de apă.) (Sursa: Sinonime )

robinét s. n., pl. robinéte (Sursa: Ortografic )

ROBINET [robiné], Jean-Baptiste René (1735-1820), literat și filozof francez. Concepții materialiste influențate de deism și hilozoism. Considera că elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, ființe vii elementare („Despre natură”). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
robinet (pl. robinete)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular robinet robinetul
plural robinete robinetele
genitiv-dativ singular robinet robinetului
plural robinete robinetelor
vocativ singular
plural